Demult, cu câteva decenii în urmă, într-o duminică dimineața, o doamnă i-a cerut sfatul păstorului ei. Întrebarea ei a fost: ,,Ce mai pot face ca soțul meu să se întoarcă la Dumnezeu? Am făcut tot ce am știut: m-am rugat, am vorbit cu el, i-am explicat Evanghelia și tot ce a făcut Cristos pentru noi, i-am oferit cărți să citească, mai lăsam «uitată» câte o broșură pe noptiera lui, dar nimic nu-l interesează. Îl chem la biserică de fiecare dată, dar degeaba! Ce mai pot să fac?”

Păstorul a întrebat-o dacă își amintește de vreo dorință a lui pe care ea nu reușise încă să i-o îndeplinească.

“O, da! răspunse femeia. Mă tot cheamă cu el la cursele de cai. Dar știți că eu nu mă pot duce în asemenea loc… Și cu atât mai puţin duminica! N-ar fi potrivit, nu?”

Păstorul a sfătuit-o să meargă cu soțul ei, dacă el asta își dorește. Poate că el are nevoie de încurajarea soției lui!
– Să mă duc la cursele de cai? Duminica?
– Da, exact, a fost răspunsul.

Aproape confuză, doamna a mers acasă și toată săptămâna a meditat la sfatul păstorului. Spre sfârșitul săptămânii, a luat decizia: ,,Voi merge cu soțul meu…” Și-a cumpărat un costum nou, potrivit acestui eveniment, iar duminică dimineața i-a spus soțului: ,,Vin cu tine la curse! Mi-ai zis că ți-ai luat un cal și aș dori să-l văd și să fiu alături de tine.” Soțul ei a rămas uimit! De atâtea ori fusese refuzat, încât acum nici nu știa cum să se bucure…

Au petrecut o duminică minunată împreună! Soția i-a fost alături cu toată inima, iar el nu-şi mai încăpea în piele de fericire.

Duminica următoare, el i-a zis: ,,Azi vin cu tine la biserică! Vreau și eu să fiu alături de tine!” Acum, era rândul soției să fie uimită: ,,CUM? Atât a trebuit să fac, ca să-l câștig?” Și, fericită, la sfârșitul programului, i l-a prezentat păstorului pe soțul ei, care s-a decis să-L urmeze pe Dumnezeul soției lui. (poveste adevărată)

Când a fost câștigat soțul? Atunci când soția a renunțat la ,,cuvinte”, la ,,predici”, și a fost alături de el. Pentru că, ,,dacă unii nu ascultă Cuvântul, vor fi câștigați fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor.”

Cum, Doamne? Când TU ne-ai ,,programat” să rostim peste 25.000 de cuvinte pe zi, cum să fim atât de eficiente tocmai când nu le rostim !? Trebuie că există ceva ascuns în toate astea, iar noi nu pricepem…

Desigur! Este vorba de atitudinea inimii! Este vorba despre cum te uiți la soțul tău, cum îl tratezi, cum îl asculți, cum îl respecți, cum îl slujești, cum și cât îl apreciezi! Și apoi, despre ce fel de cuvinte rostești.

De atâtea ori am auzit fraze precum: ,,Am făcut tot și… e degeaba!”
Cred că, atunci când contabilizezi ceea ce faci, încă n-ai făcut ce trebuia! Când alegi un stil de viață cristic, un trai curat și în temere, atunci nu mai contabilizezi nimic… pentru că acest lucru devine ,,normalul”… și nici nu mai poți trăi altfel!

Cristos – pe „tronul” inimii tale – ăsta-i secretul reușitei! Fără El, nu poți! Doar când îți găsești împlinirea personală în Cristos și Îi permiți Lui să trăiască și să Se exprime prin viața ta, numai atunci vei reuși! De fapt, Isus din tine și prin tine va iubi, va sluji, va face ceea ce este bine, va respecta, va căuta binele celuilalt, se va jertfi pentru celălalt; căci, până la urmă, este o jertfă: să uiți de tine și să trăiești pentru celălalt, nu? DAR abia atunci vei gusta adevărata împlinire. Pentru că este mai ferice să dai (să te dăruiești!) decât să primești!

Isus Însuși ne spune că, despărțiți de El, nu putem aduce roadă. Dar, fiind mlădițe în butuc, avem privilegiul de a purta roadele Viței, de a manifesta frumusețea și excelența Viței, devenind, astfel, o aromă de la viață spre viață!

Doamne, ajută!
Lidia Șchiopu