În urmă cu 30 ani, o asemenea întrebare nu exista.
În urmă cu 20 ani, cei mai mulți ar fi râs la această întrebare.
În urmă cu 10 ani, încă părea nepotrivită.
Azi cum ți se pare această întrebare ție, cel care o citești? Întoarce oglinda și uită-te TU în ea!

Lumea virtuală este și va rămâne parte a vieții noastre (și nu-i rău că este așa), dar este în responsabilitatea noastră să o folosim cu înțelepciune. Internetul și toată informația pe care o consumăm pe această cale a ajuns parte din viața noastră. Oricât am zice că nu-i așa. Pe drumuri ne orientăm după Waze sau Google Map. Taxi sau Uber sau Bolt sau… alte firme de transport sunt comandate printr-o aplicație. Pe aplicații ne comandam mâncarea, hainele, necesarul de câte toate. Pe Facebook, Instagram, Tik-Tok, Linkedin, Twiter etc., ne întreținem relațiile…
Cât a mai rămas LIVE din viața noastră?
Mai puțin decât am vrea să acceptăm.

Internetul și tot ce aduce el este bun, dacă nu ne ia în stăpânire. Dar câți dintre noi recunoaștem că suntem dependenți? Niciunul. Noi, cică, doar ne folosim de acestea. În ruptul capului nu am recunoaște ca suntem folosiți. Dacă vrei să îți aplici un test, fă o ieșire de weekend fără internet. Atunci îți dai seama cât de nefamiliar îți este să citești, să stai de vorba cu cineva și să ai ce vorbi, să te plimbi, să stai de vorba cu tine.
Viața LIVE a ajuns ceva prețios. Îngrijiți de ea, pentru că internetul este despre alții, dar viața ta este despre tine. Și este în afara internetului. Relațiile importante sunt cele de lângă tine, nu cele din mediul online.

Să nu uităm că, în timp ce viața, relațiile live, rugăciunea sunt TRĂITE, toate televiziunile și cele mai multe din formele lumii virtuale fac din tine un spectator.
Să luăm în considerare faptul că, în timpul expunerii la un ecran, după circa 4 minute în creier există tendința de generalizare a undelor electrice alfa (prezente obișnuit doar pe derivațiile posterioare), iar acest lucru este semn de intrare în relaxare. E rău? Desigur, nu! Doar că sugestionabilitatea creierului este crescută în această stare. Așadar, suntem cam cu garda jos, așa încât multe informații trec de ,,bariere” raționale și devin oarecum acceptate inconștient.
Să nu uităm că „ecranul” (orice dimensiune ar avea) este un intrus și un concurent în relațiile de cuplu, în relațiile părinți-copii și… în toate relațiile. Ni se pare bizar să vedem doi tineri într-un parc sau la restaurant la masă uitându-se la telefoane, în loc să se țină de mână și să se privească unul pe altul, dar cât de adesea facem la fel?

Tu la ce te uiți online?
Câte ore stai online?
Cu cine interacționezi online?
Ce îți permiți să spui online și nu ai spune dacă ai avea omul în față?

În concluzie: să folosim cu înțelepciune și discernământ lumea virtuală, valorificând toate beneficiile ei incredibile și evitând cursele ei. Este un privilegiu, nu o pedeapsă, să avem aceste opțiuni în generația noastră.
,,Totul este îngăduit, dar nu totul este de folos. Totul este îngăduit, dar nimic să nu pună stăpânire pe tine”, a spus sfântul apostol Pavel. Nici azi nu ar exista o sinteza mai bună.

Dr. Camelia Căpușan, Cluj-Napoca

Fereastra: Viața LIVE a ajuns ceva prețios. Îngrijiți de ea, pentru că internetul este despre alții, dar viața ta este despre tine. Și este în afara internetului. Relațiile importante sunt cele de lângă tine, nu cele din mediul online.