În lumea în care trăim, nu trebuie decât să te trezești dimineața, ca să începi să te îngrijorezi. Suntem înconjurați de teamă și îndoială la tot pasul: Ce va fi cu noi și cu copiii noștri? Și cum poți să nu te îngrijorezi, când, la fiecare oră, știrile sunt tot mai rele? Parcă nimic bun nu se prevestește…

Totuși femeia excelentă din Proverbe 31, la care ne uităm de ceva vreme și de la care vrem să învățăm, râde de ziua de mâine! Și este îmbrăcată cu tărie și slavă!

M-am gândit și m-am tot gândit, e posibil să fii încrezătoare în ziua de mâine, să fii optimistă și să nu-ți pierzi nădejdea, într-o vreme ca aceea pe care o trăim noi?!
Am găsit un singur răspuns: să-mi trăiesc viața din perspectiva veșniciei. Numai când știu că sunt aici „străin și călător” – ca să-l citez pe apostolul Petru – când nu am rădăcinile înfipte în acest pământ, ci sunt înrădăcinată în realitatea care transcende vizibilul, în Dumnezeu, numai atunci voi putea fi încrezătoare și voi putea chiar să „râd de ziua de mâine.”

El, Domnul și Mirele meu, mi-a promis că se duce la Tatăl să-mi pregătească un loc și că apoi Se va întoarce să mă ia la Sine, ca acolo unde este El să fiu și eu. Ce promisiune fantastică! Dacă inima mea ar fi pătrunsă de această promisiune, de această nădejde, dacă aș trăi fiecare zi cu ochii ațintiți spre ,,răsărit”, așteptându-L, n-aș avea teamă de ziua de mâine! De ce să mă tem? Când Stăpânul Universului mi-a promis că mă va ține în M NA LUI și nimeni și nimic NU mă va smulge de acolo, de ce să mă tem?

Pe de altă parte, nu cumva acestea sunt doar niște vorbe cu care să ne anesteziem teama? Dar oare nu știți că Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, nici un fiu al omului, căruia să-I pară rău? Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini? (Numeri 23:19)

În El nu este nici schimbare nici umbră de mutare! (Iacov 1:17) Cine este acest EL? Nu știi? N-ai auzit? Dumnezeul cel veșnic, Cel care a făcut marginile pământului! (Isaia 40)
Nu este El Dumnezeul care a creat toate lucrurile? Nu este El Cel ce ține în Mâna LUI tot cosmosul? El șade deasupra cercului pământului și ține în mâna Sa TOT universul, toate galaxiile sunt ale Sale! El îi ridică pe împărați și El îi doboară, El strânge norii grămadă și face ca picurii de ploaie să cadă la pământ, El cheamă pe nume astrele cerești și toate vin în șir, una după alta, și niciuna nu lipsește, El hrănește rândunica și îmbracă crinii din văi în cele mai parfumate veșminte. El a atins ochii orbului, și ochii s-au deschis, tot El a zis mării „Taci!” și vântului năprasnic, „Fără gură!”, iar ele au ascultat.

Și acest Dumnezeu este Tatăl meu. Este Tatăl fiecărui om care a acceptat să fie înfiat prin Întâiul Lui Născut – Isus Hristos. El a promis că nicidecum
nu ne va lăsa și nu ne va părăsi! Cu așa un Dumnezeu, eu pot privi spre ziua de mâine cu încredere și pot zâmbi, în timp ce ochii mei Îi întâlnesc privirea plină de dragoste și gingășie… Da, pot fi valuri de durere, pot fi lacrimi uneori, pot fi dezamăgiri câteodată (însă NU din partea LUI), dar, chiar dacă ar fi să trec prin valea umbrei morții, nu mă tem… (De ce?) Pentru că TU ești cu mine! Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie… Tu mă duci la pășuni verzi și la ape de odihnă, îmi înviorezi sufletul… din pricina Numelui Tău! (Psalm 23)

Chiar acum, în timp ce scriu, mă gândesc serios la aceste cuvinte. Oare chiar le cred cu adevărat? Dacă DA, atunci n-am niciun motiv să mă tem, să mă îngrijorez. Am, în schimb, toate motivele să râd de ziua de mâine! Să râd în hohote! Pentru că nu ceea ce văd în jur este realitatea ultimă! Nu ceea ce se spune la știri sau ceea ce simt este adevărul! Adevărul este ceea ce spune EL – Dumnezeu! Adevărul este chiar EL!

Ce-ar trebui să fac eu? Să-mi pun pe inimă promisiunile Lui, să le memorez și să le proclam cu credință, să le rostesc cu voce tare în fiecare zi, pentru mine și pentru casa mea, să mă hrănesc cu ele! Cuvântul LUI să-mi fie pâinea de fiecare zi! Numai așa voi trăi prin credință, într-o vreme în care lucrurile nu merg bine. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd. Căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele care nu se văd, sunt veșnice (2Cor 4:18). Iar credința este o încredere neclintită în lucrurile care nu se văd (Evrei 6).

Dacă ai și tu temerile tale, dar ai vrea să scapi de îngrijorare, te încurajez să-ți pui în inimă promisiunile LUI. Proclamă-le pentru tine și casa ta și,
pe măsură ce rostești aceste cuvinte ale vieții, așteaptă-te să vezi rezultate supranaturale! Anticipează cu speranță și încredere pacea care-ți va umple ființa, împotriva vremelniciei în care trăiești, anticipează cu optimism bucuria întâlnirii cu El, Mirele tău, și hrănește-te în fiecare zi cu cuvintele Lui pline de dragoste pentru tine!

NUMAI AȘA vei putea să râzi de ziua de mâine!

Lidia Șchiopu