Cine sunt eu?
CINE SUNT EU? …
„Într-o zi va trebui să renunți la credința ta în Dumnezeu, pentru că, altfel, te vei plafona, asemeni familiei în care locuiești. Și ar fi păcat! Ești fată deșteaptă, ai tot viitorul în față, și poți ajunge departe, dar…” Așa mi-a zis, într-o zi, unul dintre profesorii mei din liceu, un profesor drag, de altfel, dar care a trebuit și el să… își îndeplinească misiunea.
Câte întrebări mi s-au născut în minte, chiar dacă știam că nu aveam de gând să renunț la credința mea în Dumnezeu!
„E păcat, pentru că… ești fată deșteaptă!” – De ce e păcat să fii deștept și să crezi în Dumnezeu? De ce ar fi incompatibile aceste două realități? „Te vei plafona…” Ce înseamnă a te plafona? Cine măsoară gradul meu de plafonare? Sau al familiei mele?„ Ai tot viitorul în față!” Care viitor? Ce înseamnă viitorul? Cine mi-l poate descrie? Cine mi-l poate garanta? „Poți ajunge departe.” Ce înseamnă departe? Pană unde? Cât de departe? Și ce dacă ajung? Sau ce e, dacă nu ajung departe? Și de ce, dacă am credință în Dumnezeu, nu pot ajunge departe? Ce înseamnă, aşadar, departe?
Toate astea și multe altele îmi treceau prin minte, dar cine să-mi răspundă la asemenea întrebări? Societatea de atunci a hotărât așa, deci nu trebuia să cauți răspunsuri. Era suficient să accepți soluția oferită de ei. Era deci păcat să-L crezi pe Dumnezeu, dar era normal să-i crezi pe ei.
Pe lângă acest stigmat, de pocăită – cea care crede în Dumnezeu – mai eram și săracă. Şi mă simțeam, cumva, inadecvată lumii din jurul meu. Și de parcă nu era destul, mi se mai spunea și acasă că n-o să fiu bună de nimic! Asta, în condițiile în care eram premianta clasei, an după an.
Toate astea au săpat adânc în imaginea mea de sine și au produs un puternic sentiment de inferioritate, cu care m-am luptat ani de-a rândul. Pentru că, iată, fiecare și-a permis să-mi zică cine sunt, cum sunt… ce să fac și ce să nu fac.
Dar de fapt CINE sunt eu? Cine-mi spune adevărul și pe cine ar trebui să cred?
S-au schimbat vremurile, s-a schimbat regimul, societatea a progresat, dar și astăzi e considerat păcat dacă ești deștept și crezi în Dumnezeu. Și astăzi, atâtea voci îți spun cine ești, cum ești și cum ar trebui să fii, ca să ajungi departe! Unde? Asta însă nu-ți va spune nimeni!
M-am vindecat de complexele de inferioritate și mi-am descoperit valoarea de sine atunci când am înțeles că UNUL SINGUR poate să-mi spună cine sunt, ce valoare am, de unde vin și unde pot ajunge… Și UNUL SINGUR îmi garantează prezentul și viitorul! Este CEL Ce m-a creat cu un scop și un destin glorios și sigur! Și L-am crezut pe Dumnezeu! Este cel mai înțelept lucru pe care un pământean îl poate face!
În anii căutărilor mele, am găsit că e deosebit de important să știi CINE este Dumnezeu și cum este El; de ce merită să-L crezi și să te încrezi în El! Căci de acolo, din El, purcede adevărul despre fiecare dintre noi, despre valoarea ta și a mea și despre destinele noastre.
„Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule! și cât de mare este numărul lor!” (Ps. 139)
Am ales să-L cred! Să mă încred în El! Și El mi-a deschis ochii, să-mi văd valoarea, mi-a devenit cel mai apropiat prieten, ba mai mult, m-a înfiat și am devenit fiica Lui, a Stăpânului Universului, astfel că sunt moștenitoare a tot ce are El, m-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări în locurile cerești, mi-a dat din Duhul Său cel Sfânt, ca să mă ajute aici, pe pământ, în toate lucrurile… până ce voi ajunge la EL, unde, împreună cu El, voi petrece veșnicia. Mi-a promis că este cu mine în fiecare zi, în fiecare ceas, și, chiar dacă voi trece prin valea umbrei morții, nu mă tem, căci El este cu mine! (Ps. 23)
Cine sunt? Sunt creația Mâinii Lui, sunt răscumpărata Lui, preaiubita Lui, și-L aștept să revină și să mă ia la Sine, așa cum a promis, pentru că cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos (Filipeni 3:20).
Acesta da, viitor! Am toată veșnicia în față, asigurată, pentru că nu am renunțat la credința mea în Dumnezeu!
Și toate acestea pot fi și ale tale, dacă alegi să-L crezi și să te încrezi în El!
Lidia Șchiopu