Peste câteva luni împlinim 50 ani de căsnicie. Și vrem să sărbătorim în doi. Nu ne dorim petrecere, lume multă, mâncare sau urări, ci vrem un timp liniștit, o vacanță undeva… pe malul mării, unde să ne auzim doar noi și… valurile lovind malurile.

Îmi doresc să ne plimbăm mână-n mână, să-mi las capul pe umărul lui Dorel, să-i simt brațul care-mi oferă protecție și siguranță. Vreau să râdem mult, să povestim, să tăcem, să ne zâmbim, să ne privim în ochi, să privim cerul… și răsăritul. Să depănăm amintiri… să vorbim despre lucrurile frumoase pe care le-am trăit și despre cele dureroase, pentru că și durerile sunt tot ale noastre. Să ne exprimăm recunoștința în fața CELUI care ne-a pus împreună și ne-a fost alături 50 ani! Dorel este cel mai prețios dar primit din partea Creatorului meu pentru această viață sau, cum zice Andy Stanley, ,,pentru această parte a eternității”. Să-I mulțumim că a fost BUN cu noi, a fost tare bun! Ne-a copleșit în fiecare dimineață cu bunătatea și credincioșia Lui. Ne-a fost alături prin urcușuri și coborâșuri. Pe culmi și în văi a fost lângă noi. Ne-a ajutat să ne depășim diferențele, neînțelegerile, să ne rezolvăm conflictele. Nici nu-mi pot imagina cum ar fi fost viața noastră fără El. Dar, împreună, am avut o viață frumoasă! Una obișnuită, dar frumoasă!

Deși anii au trecut, noi suntem încă activi. Călătorim mult, chiar foarte mult pentru vârsta noastră. Totuși nu cedăm în fața durerilor de oase și de încheieturi… ele făcând parte din ,,călătorie” – sunt ale noastre. Deși ne sâcâie uneori, nu ne este greu. Când par a fi mai grele și nu le putem duce, Domnul nostru le ia asupra Lui; nu ne-a lăsat niciodată singuri. Și, împreună cu El, văile dureroase devin locuri de odihnă și izvoare de bucurie. E bine, cu El suntem împliniți, chiar fericiți! Și tot ce facem, facem cu mare bucurie, cu plăcere și încântare. Simțim că nu trăim degeaba!
Am vrea să-I spunem multe Domnului nostru, de aceea, vrem o vacanță în doi.

Ce oare a făcut viața noastră frumoasă, iar pe noi, fericiți și împliniți?
Dumnezeu și nădejdea noastră în El!

Când am înțeles care este voia Lui pentru mine, am ales s-o trăiesc… și să urmez exemplul Sarei. Nu pot spune că mi-a fost greu, pentru că, în contextul unei iubiri autentice din partea lui Dorel, nu e grea supunerea. Apoi, și temperamental vorbind, Dorel este înclinat spre armonie în relații, este un făcător de pace, este ușor și plăcut să conviețuiești cu el. Cu toate astea, am știut că singuri nu vom reuși! Chiar dacă vrem… Și am decis împreună să ne punem toată încrederea noastră în Dumnezeu! Iar nădejdea în Dumnezeu a devenit ancora vieții noastre… Am ales amândoi să-L credem pe El și să-I urmăm povețele în ce privește reușita căsniciei noastre. I-am dat creditul pe care-l merită ca Autor al familiei. El a creat familia, El a gândit-o, El i-a dat un scop și ni se pare atât de natural și normal să învățăm din manualul Lui… cum să ne trăim viața în fiecare zi, cum să facem față zvâcnirilor firii noastre egoiste, cum să ne iertăm înainte de apusul soarelui… astfel încât să putem gusta din frumusețea promisă de El celor doi soți pe care-i dorește una. Și am făcut cea mai bună alegere! Merită să te lași pe mâna Creatorului! A Celui ce știe cel mai bine cum două ființe umane atât de diferite vor putea deveni un singur trup! Cum vor putea să aibă o simțire, un suflet, o inimă și un gând (Fil. 2:2b).

Sara Îl cunoștea pe Dumnezeu și se încredea în El. Respectul Sarei față de Avraam, chiar atunci când acesta nu-l merita, izvora din credința ei în Dumnezeu.
Când Îl cunoști personal pe Dumnezeu, când știi că El are un destin glorios pentru tine și casa ta, te vei putea încrede în El. Visul Lui este ca fiecare căsnicie să fie fericită. Dar acest lucru este posibil doar împreună cu EL. Noi și mulți, mulți alții știm că acest lucru este adevărat. Te încurajez să te lași pe mâna Lui, să-ți pui toată încrederea în Dumnezeu și vei găsi odihnă pentru sufletul tău.

Lidia Șchiopu