Consolidarea lucrării

Consolidarea lucrării… (1998-2005)

În 1998 a avut loc constituirea Fundației EBE – partenerul lui BEE International în Romania – ceea ce a determinat schimbări în cadrul lucrării femeilor.

Fundația EBE România, a continuat viziunea celor din BEE Intl., dezvoltând deci un departament al lucrării femeilor, susținut și încurajat de toți cei din EBE România și BEE Intl. Lidia Șchiopu a fost solicitată să coordoneze acest departament în cadrul Fundației EBE.

Asfel a început o nouă etapă pentru lucrarea femeilor – etapă în care se lucrează oficial – lucru pe care nici nu l-am visat cu ani în urmă, înainte de 1990. Nu era ușor acum să aduci împreună toate femeile din țara, (pe cât posibil!) care aveau aceeași viziune – de a se investi în viețile altor femei – pentru ca apoi să lucreze mai departe împreună.

Unul din lucrurile urmărite încă de la început, a fost constituirea unei echipe, formată din femei din toată țara și de structură înterdenominațională. S-a dorit ca această echipă să fie ca o resursă pentru nevoile existente. Împreună, am organizat evenimetele ce au urmat, dar tot împreună are loc și coordonarea lucrării în diferitele zone ale tării. Consolidarea echipei, a rămas pentru toți anii următori, o reală preocupare.

1999. În zilele de 6-8 Mai – la Cluj, are loc conferința națională, la care au fost invitate femei din toată țara, din toate denominațiunile. Am avut invitate femei și din Repulica Moldova. Au participat 400 femei. Invitata noastră a fost din nou Ann Graham Lotz, (click aici…) care sub tema “SĂ FII CEVA ÎNAINTE DE A FACE CEVA”, ne-a înalțat inimile spre CER, și ne-a ajutat să înțelegem mai bine inima lui Dumnezeu.

Tot la acel moment a fost lansată revista Priscila! Primul numar avea 4 pagini și fiecare participantă a primit un exemplar. A fost tiparită în 500 exemplare.

2000-2003 – o perioada în care lucrarea/slujirea a fost direcționată spre echiparea unei generații de lidere, care să dezvolte lucrări sănătoase ale femeilor în bisericile locale din care veneau. Astfel 100 femei au trecut printr-un program de creștere/echipare și fiecare femeie participantă trebuia să transmită mai departe ceea ce învățase.

2003. Între 28 sept. – 01 oct. – la Felix a avut loc conferința națională, pe tema “CARE ESTE VIZIUNEA TA?” – ca o celebrare, la finalul celor trei ani de cursuri. Invitată a fost Jill Briscoe. Au participat 200 femei din toată țara, lidere de grupe mici, soții de pastori, misionare românce din Oltenia și de asemeni un grup din Republica Moldova. Invitata noastră a fost Jill Briscoe, (click aici…)

Conferința avea menirea de a provoca fiecare femeie să gândească vizionar cu privire la viața și lucrarea ei. Astfel – în timpul și după conferință – s-au născut frânturi de viziune, care s-au dezvoltat, odată cu trecerea timpului.

Femei credincioase din mai multe biserici din Cluj, au început un grup al liderelor pe oraș, pe care l-au numit: Fiicele Sarei. Împreună studiază cărți ale Scripturii prin metoda inductivă. De atunci și până în prezent organizează conferințe împreună, legate fie de cartea din Scriptură studiată, fie de alte evenimente. Evenimentele au avut ca grupe țintă femeile creștine sau au avut scop evanghelistic; au fost destinate tinerelor, persoanelor singure sau femeilor căsătorite, mamelor și fiicelor, etc.

În perioada ce a urmat, a avut loc o explozie a grupurilor mici între femei. În câțiva ani, numărul femeilor din grupe mici de creștere/studiu depășea 2000, cuprinse în aproximativ 200 grupe mici. În foarte multe biserici locale, pe lângă grupele mici, femeile au organizat acțiuni evanghelistice, conferințe zonale și locale. De asemenea s-au implicat în slujiri care au luat mare anvergură, cum sunt: vizitele și îngrijirea bolnavilor, ajutorarea săracilor, a bătrânilor, consiliere, evanghelizare în penetenciare etc. Am putea menționa lucrarea femeilor în aproximativ 50 localități.

Jill Briscoe 2003

Mărturie…

Când am participat la prima conferință pentru femei (1998), am fost copleșită să constat că sunt parte din „ceva foarte mare” și m-am simțit favorizată și recunoscătoare că mă aflam acolo. Cred că a fost prima dată când am identificat, la modul aproape palpabil, ce înseamnă a fi „parte din Trupul lui Hristos. Mai târziu, când, la rândul meu, m-am implicat în lucrarea pentru femei, am fost impresionată de numărul mare de femei care tânjesc după ajutor, încurajare sau învățătură, și m-am simțit foarte motivată să mă pun la dispoziția lor. Interesant a fost că, pe măsură ce ajutam alte femei, am constatat că, de fapt, mă ajutam inclusiv pe mine!

Cred ca, fără lucrarea femeilor, aș fi fost pur și simplu mai săracă spiritual și – ce ar fi fost și mai trist – nici măcar n-aș fi știut asta!
DENISA DĂNICIUC

Valea Drăganului 2001

Valea Drăganului 2005