Îmi plac culisele. În spatele cortinei se întâmplă acțiunea, acolo se poartă discuții, se nasc idei, sunt frământări. Îmi plac culisele nu doar din prisma căutării inspirației divine. Acolo se duce o muncă grea, acolo experimentezi obstacolele, acolo cauți soluții, rugăciunile sunt fierbinți, directe și punctate. Răspunsurile la rugăciuni aduc aplauze și urale: ,,Slavă Ție, Doamne!”, ,,Mulțumesc!” Orice eveniment are culisele lui, iar eu fost favorizată să cunosc o echipă de femei credincioase, dârze, cu idei, care nu se dau înapoi de la greu. Au experiență, ce mai!

Așa s-a născut și a noua ediție a conferinței ,,În așteptarea Mirelui”, un eveniment așteptat de femeile din România și nu numai. Cele de peste hotare cu venit cu emoții și bucurie. Tema conferinței, ,,Credincioșie până la capăt”, a apăsat multe butoane. O temă atât de vastă, care se poate exprima atât de bine prin experiențele personale, ar fi putut fi dezbătută la nesfârșit. De aceea, cele aproape patru zile de conferință abia au reușit să zgârie puțin suprafața, să provoace la introspecție și să ridice mai multă dorință după El, Deschizătorul de drumuri.

Invitata conferinței, alături de vorbitoarele românce, a fost binecunoscuta autoare Ann Voskamp, iubită pentru cărțile ei profunde, prin care ea însăși se vulnerabilizează și dă perdelele culiselor la o parte. Experiența personală e de necontestat și este cea mai autentică dovadă a călătoriei prin deșert sau în oaze cu ape limpezi… cu Tatăl Dumnezeu. În ciuda frângerilor, îndemnul este să rămânem pe Cale, chiar dacă de multe ori calea pregătită de Deschizătorul de drumuri nu are nicio logică pentru tine. Chiar dacă nu înțelegi de ce și nu vezi calea, nu înseamnă că ea nu este acolo. Cu cât ești mai aproape de Dumnezeu, cu atât vei înțelege că Dumnezeu este calea pentru tine, că nu ai nevoie de o cale de ieșire, ci ai nevoie de Calea Însăși.

Desigur, credincioșia până la capăt este o temă care poate fi abordată din unghiuri diferite. Dacă Lavinia Tec a vorbit despre credincioșia lui Dumnezeu față de poporul Lui în deșert, Loredana Lar a abordat răspunsul inimii la relația cu Dumnezeu. Dumnezeu tace în credincioșia Lui, grele momente, dar Lidia Șchiopu le-a descris prin prisma Dumnezeului drept chiar și în suferințele noastre. Drumul credincioșiei nu este doar un calvar și o suferința continua. Ștefania Botez a reușit, prin stilul ei inimitabil, să vină cu o notă captivantă și cu ușor umor în descrierea atașamentelor și a relațiilor. În încheiere, ce poate fi mai înălțător decât să știm că El face toate lucrurile noi? Camelia Căpușan ne-a transpus în lumea perfectă a lui Dumnezeu, în eternitatea care ne așteaptă acolo unde El restaurează totul. 

Avem parte de o mare bogăție spirituală, de resurse și femei capabile să învețe pe altele, de aceea atelierele au fost neîncăpătoare și s-ar fi dorit mai mult timp pentru discuții și pentru a pune întrebări. Temele au fost mai mult decât binevenite. Angela Țiprigan a pus pe masă feminitatea în contrast cu feminismul, Ileana Radu a adus speranță în familiile frânte prin traume, dar nu înfrânte. Cu o prezență proaspătă și cu mult elan, Ariana Tuțac ,,nu se teme să spună Nu” și, desigur, titlul atelierului a atras întrebări și curiozități. Dar cum e cu secretul căsniciilor durabile? E acolo o credincioșie până la capăt, cu bucurie și dragoste? Cristina Olariu a ridicat la fileu o temă care va fi mereu actuală.

Sper ca ecoul acestei conferințe să mai vibreze în orașele voastre. Credincioșia lui Dumnezeu să fie prezentă și activă în orașul și în comunitatea de credincioase în care unele participante slujesc sau sunt slujite. Din mărturiile lor, înclin să cred că nu doar încurajarea a fost un scop împlinit, ci și motivarea. Vă las pe voi să citiți câteva dintre impresiile lor, câteva gânduri cu care au mers acasă, și să trageți voi singure concluziile:

,,Pustia este pentru a-L auzi mai bine pe Dumnezeu. Cele mai mari vânturi ne fac un drum prin Marea Roșie.”

,,Rămâi pe Cale, rămâi în Cale, rămâi cu Calea. Speranța noastră este doar în Isus, Cel care face din deșertul vieții noastre un Miracol.”

,,Nu putem anticipa rezultatul evenimentelor prin care trecem, dar Dumnezeu este în control, orice s-ar întâmpla.”

,,Obstacolele nu sunt de netrecut și nu sunt pentru a mă nimici, ci, dacă sunt puse în mâna Domnului, pot deveni miracole în viața mea. Oportunități ca Dumnezeu să mă înnoiască, să mă sfințească.”

,,Mai bine un eșec în lucrurile care contează, decât o reușită în ceea ce nu contează.”

,,Nu trebuie să-mi port frustrările singură, ci să le aduc înaintea Lui pe toate, una câte una, să mă rog cu credincioșie pentru fiecare. 

Agitația zilelor nu mai trebuie să mă împiedice să rămân pe șinele citirii Cuvântului Său. Dacă Îl aud slab e pentru că eu sunt prea departe de El. Revin lângă inima Lui și mă asigur că Îl aud.”

,,Lucrând în cercetare și citind mereu, am venit așa de obosită. Îi spuneam unei prietene de la conferință că am venit cu mintea închisă. Nu mai voiam informații. Nu mai voiam să înțeleg ce trebuie să tot fac, pentru că eram obosită. Obosită să coordonez cu mintea. Dar am venit cu inima deschisă, ca să fiu inspirată. Și inspirată, voi merge înainte mai ușor, fără să simt că eu depun efort personal datorită abilităților. Vă mărturisesc că tot ce a fost m-a inspirat, mi-a atins inima și m-a făcut să fiu mai dedicată, mai feminină, mai doritoare de Domnul. Vă mulțumesc pentru asta! Îi povesteam soțului cât de mulțumitoare sunt. Și el mi-a spus în glumă: ,,Te mai las la asemenea conferințe, că ne vezi mai buni, mai frumoși și mai umani.”

,,Mesajul pentru mine a fost radical. Mi-a schimbat total direcția de mers în viață și în familie și Îi mulțumesc Domnului că mi-a ieșit înainte să îmi schimbe direcția.”

Vă spuneam la început despre culise și mă întorc în acel loc, pentru că am luat aminte și la sugestii, la ceea ce ați observat și ne-ați comunicat. Da, timpul a fost prea scurt pentru anumite segmente, locul de socializare, ușor strâmt, parcarea, contra cost. Dar în toate lucrurile pământești, Domnul Isus, Mirele nostru, să fie onorat și slăvit! Cinstea e a Lui și în orice eveniment locul de onoare Îl ocupă El, iar noi, doar niște robi netrebnici, care am făcut ce eram datori să facem. 

Cu prețuire și pasiune pentru Isus,

Emma Domuța, Timișoara