“Un singur lucru îți mai lipseste”…îi spune Domnul Isus tânărului bogat care din tinerețe păzea poruncile sfinte. Iar Martei, Domnul Isus îi spune: “ Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi și te frămânți tu, dar Maria și-a ales partea bună pe care nu i-o va lua nimeni”….

Când e vorba de priorități, desigur orice creștin autentic va recunoaște că în inima lui pe locul întâi se găsește Domnul Isus Hristos. Dar cât de multe sunt asalturile vieții de zi cu zi, cât de mult suntem acaparate de mii și mii de probleme ce ne conduc până în poziția de a exclama ca Marta, “Doamne, nu îți pasă?” Și o privim deconcertate pe Maria, stând uimită la picioarele Domnului!… Și ne întrebăm, “e posibil așa ceva?”.

Marii și Marte, ne-am făcut curaj, și un grup de 14 femei am pornit studierea cărții Joannei Weaver, ”O inimă ca a Mariei într-o lume ca a Martei”, căutând împreună echilibrul între a fi fiicele Dumnezeului veșnic și totodată a-I împlini voia prin slujire. Orice studiu înseamnă descoperire dar și reamintire; înseamnă disciplină dar și părtășie! Părtășia noastră a cutezat să ducă bucuria la cote “extravagante”! Am visat și Domnul a binecuvântat visul nostru, de a finaliza studiul și de a-i armoniza concluziile împreună cu soții și copiii noștri, undeva, altundeva! Și așa am ajuns la un lucru care…ne mai lipsea! Împreună, la picioarele Domnului! Bucuria , dacă nu e împărtășită, nu e întreagă! Slujirea împreună, e mai puternică! În inima noastră Marta se împacă cu Maria, și închinarea este celebrată prin slujire! Am poposit în localitatea Vama, într-un sfârșit de săptămână rămas de neuitat. Aici, ne așteptau atât natura, cât și minunata cabană, care s-au dovedit gazdele ideale pentru mai bine de 50 de persoane. Eram ca o familie mare care s-a reunit după multă vreme! Așa că bucuria era generală și contagioasă! Ne-am bucurat! Ne-am bucurat să cântăm și să slujim împreună în capela amenajată în interiorul cabanei de proprietari, creștini evlavioși! Ne-am bucurat să ascultăm expuneri și să împărtășim gânduri! Ne-am bucurat să pregătim și să servim împreună masa! Ne-am bucurat de bucuria copiilor, de jocurile dar și de slujirea lor. Ne-am bucurat în jurul focului de tabără! Ne-am bucurat de tihna naturii și de armonia păcii lui Dumnezeu! Ne-am bucurat dăruind soților noștri o carte, sinteză a studiului, iar ei, împreună cu copiii ne-au întregit bucuria copleșindu-ne cu buchete de trandafiri și coronițe din flori de câmp. Ne-am simțit prețuite, ca mame, ca soții și mai ales ca fiice de Împărat… În acele clipe sacre am simțit că nu trebuie să ne mai îngrijorăm de nimic, și parcă, în Porțile Splendorii, Regele Cerului ne privea surâzând, zicând: “Strigă de bucurie, și cântă, fiică a Sionului!”

De când s-a încheiat studiul, tânjim după sfintele noastre părtășii, și împreună, să stăm la picioarele Domnului! A Lui, a Celui ce poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, să fie Slava, Gloria și Cinstea în veci! Așa încât, surori dragi, “ Dacă vreți mai mult din Dumnezeu, nu vă mulțumiți cu puțin”. (MV, Botoșani)