Nu ai puterea și capacitatea să explici cum un Dumnezeu poate muri pe o cruce, din iubire! Și nu poți înțelege cum, El, Singurul fără păcat, desăvârșit și sfânt… poate iubi într-atât, încât, să ia asupra Lui păcatul lumii întregi și să moară crucificat, plătind astfel prețul răscumpărării pentru lumea pierdută- lume care nu avea nici o speranță de salvare.

Și murea Dumnezeu-Fiul, împovărat cu păcatul omenirii, pe o cruce între doi tâlhari… Iar suferința Lui nu încape în cuvinte. Durerea fizică era cu siguranță atroce, dar, dincolo de ea, era agonia suferinței sufletului și a duhului. Omul pentru care tocmai murea și căruia i-a făcut atâta bine, Îl batjocorea, Îl scuipa cu dispreț aruncându-I cuvinte de ocară… “Hei, Tu, care ziceai că ești Mesia, dacă ești Fiul lui Dumnezeu dă-te de pe cruce jos! Arată-ne CINE ești!” Și Isus frânt de durere și iubire Îi privea pe toți cu milă, cu bunătate și nu le arătă nimic mai mult decât o făcuse pe când umblase cu ei…

“Tată iartă-i că nu știu ce fac!” – Și rămâi mut, fără cuvinte în fața unui asemenea tablou, dar și cu întrebări la care cauți răspunsuri… “Chiar nu le arăți Doamne ce poți, măcar pentru două secunde?! Chiar Îi poți ierta, așa instant, și-L rogi și pe Tatăl să-i ierte?! Chiar mori rugându-Te pentru cei ce Te-au pus pe cruce? Pentru cei ce-Și bat joc de Tine?! Ce fel de iubire este aceasta?”

Da! Murea Isus pentru ei, dar … și pentru mine și pentru tine!

Au urmat, apoi, momente și mai grele, cele mai grele: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu pentru ce M-ai părăsit?” Chiar dacă doar pentru câteva clipe, Fiul S-a simțit părăsit de Tatăl Însuși. Nu sunt cuvinte care să descrie durerea aceea… până și El Îl părăsise? E prea grea durerea… prea grea! Păcatul omenirii întregi s-a interpus între Fiul crucificat și Tatăl. Tatăl Cel Sfânt, care nu putea suporta păcatul, Și-a întors pentru o clipă fața! Și acest lucru a frânt de durere inima Fiului: “Eli, Eli, Lama Sabactani!!!” (Matei 27:46) Cine va putea vreodată să descrie tot ce s-a petrecut în inima lui Isus, atunci, pe cruce?! Dar în inima Tatălui?!

Nici un teolog, nici un filozof… nimeni nu va putea explica ce s-a întâmplat pe dealul, zis, al Căpățânii! Nimeni nu va putea, vreodată, explica marea taină a mântuirii! Fiul S-a simțit părăsit, dar, “Dumnezeu era în Fiul împăcând lumea cu Sine!” (2 Cor. 5:19)

Murea Dumnezeu în locul meu și în locul tău, pentru un singur motiv: pentru că ne iubea! Aceasta este IUBIREA! Dragostea care se jertfește, dragostea agape, o dragoste imparțială, care se jertfește pentru obiectul acestei iubiri și care este exemplificată, cel mai bine, în darul pe care Dumnezeu ni l-a făcut la Calvar:

“Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară ci să aibă viață veșnică!” (Ioan 3:16)

(Lidia Schiopu – Hai să vorbim despre Dumnezeu – pag. 84)