Baile Herculane, 5-7 Aprilie, 2013

Ideea unei ieșiri în afara bisericii doar pentru doamne și domnișoare a venit în urma cu trei ani, prin Martha Millhouse, soția pastorului nostru de atunci, care a observat nevoia noastră, a femeilor din biserică, de a petrece împreună un timp semnificativ fără alte griji sau preocupări. Timpul petrecut anul acesta cu surorile mele îl apreciez ca fiind ziditor și de foarte bună calitate. Am avut timp să povestim pe îndelete cum lucreaza Dumnezeu în viețile noastre, învățând unele de la altele. Ne-am rugat, am plâns, ne-am bucurat, ne-am plimbat prin natura și ne-am răsfățat. M-am simțit atât de binecuvântată! (Aurelia Scarlatescu, Craiova)

Cu tot ce am eu mai bun, cu toate abilitățile cu care Domnul m-a înzestrat am vrut și în acest an să slujesc femeilor prin intermediul taberei pe care am organizat-o alături de conducerea bisericii mele. Am fost cazate în acelasi loc în care mergem de trei ani, la hotelul „Golden Spirit” Baile Herculane, un hotel așezat pe malul Cernei, cu gazde extrem de ospitaliere, decorat parca special pentru noi femeile…Cu minunatul grup de 38 de fete și femei, am petrecut 3 zile binecuvântate de Dumnezeu și cu ploaie și cu soare, dar mai ales cu un Cuvant consistent și plin de Duhul Sfânt.

Tema taberei a fost Psalmul 51.10 și am fost conduse spre înțelegerea inimii femeii, de către invitata noastră, Rodica Filip,. Am avut parte și de o scenetă pe marginea căreia am discutat în grupe mici. Lauda și închinarea a precedat fiecare prelegere și ne-a introdus în atmosfera în care Domnul a putut să găsească inimile noastre deschise pentru a primi mesajul divin.

Gimnastica de înviorare cu care ne-am început fiecare dimineata, plimbările în aerul ozonat, mâncarea bine gătita și toate activitățile care ne-au stimulat creativitatea și ne-au facut să ne relaxăm, au contribuit la sănătatea trupului nostru care este templul Duhului Sfânt .Ultima zi a culminat cu momentul în care fiecare am aruncat într-un sac negru, bilețele scrise cu toate problemele, îngrijorările, frustrările si am luat in schimb, dintr-un cosulet alb, promisiuni de la Dumnezeu. A fost un moment în care Duhul Sfânt ne-a cercetat în rugaciune pe fiecare dintre noi și ne-a constientizat de măreția, puterea și sfințenia lui Dumnezeu. Încărcate de emoții, am vărsat multe lacrimi, am facut mărturisiri și am mulțumit toate bunului Dumnezeu pentru faptul că ne-a oferit un așa privilegiu! (Mioara Stăuceanu, Craiova)

Deși era a treia oară când participam la tabăra doamnelor și domnișoarelor organizată de Biserica Evanghelică Liberă, această ultimă ediție avea multe elemente noi prin felul în care s-a desfășurat, în mare parte.

Marea surpriză a venit din partea invitatei noastre Rodica Filip care ne-a purtat in prezenta lui Dumnezeu. Am avut ocazia să mergem la „doctor” cu inimile noastre și să ne facem o analiza completă sau, mai bine zis, o „cardiogramă”. Am descoperit că în anumite părți, inima mea era bolnavă și că trebuia neapărat s-o tratez. M-am bucurat de ocazia deosebită de a-mi reînnoi legământul cu Dumnezeu, de a-mi lăsa inima inundată de dragostea lui ca să pot și eu, la rândul meu, să fiu o reflexie a chipului Său. Am avut ocazia să studiem Cuvântul întru-n mod simplu dar totodată direct. Versete citite de multe ori până atunci mi se păreau noi având semnificații pe care până atunci nu le observasem. Dumnezeu merită toată lauda! (Ileana Gaman, Craiova)

Cele trei zile petrecute în compania unor femei, cum rar îţi este dat să întâlneşti, mi-au revoluţionat simţirea şi viaţa. Perceperea mea superficială asupra ideii de Dumnezeu s-a spulberat în mii de cioburi şi a luat naştere o imagine mult mai realistă şi mai concretă asupra a ceea ce ar trebui El să însemne pentru mine. Prelegerile doamnei Rodica Filip, au reprezentat pentru mine nu doar un prilej de a-l cunoaşte mai bine pe Dumnezeu, ci şi ocazia de a-mi diseca amănunţit inima, a-mi observa putregaiul care zi de zi se adună asemenea unei boli pe care o depistezi doar în faza finală. Prin intermediul acestor discuţii am aflat că pe Dumnezeu nu-l putem impresiona cu faptele noastre bune, pe care de atâtea ori ne place sa le expunem, asemeni unor podoabe înşiruite pe o tarabă de marfă, doar de dragul propriului nostru ego, ci dăruirea completă, fără margini şi necondiţionată a inimii noastre: o inimă curată, caldă, fără pată, fără urme de pizmă, orgoliu, răutate, nelinişte. El nu ne vrea slabe, ci puternice, capabile să ne asumăm greşelile şi să le înfruntăm zilnic, purtând credinţa în minte, corp, suflet. Am învăţat să nu mă mai tem pentru ziua de mâine, şi să nu mă mai lamentez acordând dimensiuni colosale unor lucruri puerile, căci prezenţa Domnului în viaţa mea, îmi va oferi protecţia minţii şi a inimii.

Am avut ce învăţa una de la cealaltă, am râs şi am plâns totodată, ne-am jucat şi am studiat si ne-am odihnit. Momentele de rugăciune aproape că au depăşit planul realului. Am simţit atât de puternică iubirea pentru Dumnezeu, mulţumirea pe care trebuie să i-o aduc pentru tot ceea ce El a făcut pentru mine, un om păcătos, sărac spiritual, care a trăit bâjbâind printre mii de întrebări, nelămuriri şi temeri. Am învăţat că inima rănită e o inimă bolnavă, că trebuie să învăţ a mă ierta pentru a mă vindeca şi merge mai departe. Am decis să şterg cu buretele rănile şi să mă abandonez în mâna Lui asemenea unui copil care are nevoie de cel matur pentru a învăţa să meargă, să vorbească, să scrie sau sa socotească.

Cu câtă nerăbdare aştept tabăra de anul viitor! (Ionescu Luciana, Craiova)