Școala Priscila… comoară! HAR! Prietenie! Supunere! Corectare! Purtarea poverilor!!!

Școala Priscila… este comoara descoperită… chiar în momentul în care-l întrebam pe Domnul ce are pregătit pentru mine acum…

Gândeam că o “școală” este prea mult pentru mine în etapa aceasta a vieții mele… dar, se dovedește a fi o imensă încurajare și responsabilizare, care mă obligă și mă face să mă dedic mai mult.

Cu ajutorul cursurilor parcurse, mi-am reorganizat în minte doctrine și principii adunate de-a lungul anilor din Cuvânt… și din nou inima mi-a fost sensibilizată de măreția Atotputernicului nostru Domn.

Am simțit puternic chemarea de a fi mamă spirituală!

Conștientizarea că Dumnezeu așteaptă de la mine să transmit mai departe ce mă învață de-o viață, m-a umplut de bucurie și de dragoste față de femeile ce-mi pot deveni fiice spirituale. Și-apoi, “trăirea evlaviei”… m-a făcut să privesc adânc în mine… să mă cercetez… și oglindirea mea în adevărul Cuvântului sfânt mi-a scos la iveală laturi ale ființei și personalității mele, pe care nici nu le bănuiam. În modul cel mai concret, Dumnezeu lucrează în fiecare zi la sfințirea mea… și se-ntâmplă acest lucru și prin școala Priscila.

Școala Priscila, mai înseamnă și părtășie, prietenie, împărtășirea experiențelor de viață, luptă împotriva oricărui lucru ce nu încape în tiparul biblic… înseamnă acceptare și supunere… conformare și corectare… înseamnă înțelegere și de-atâtea ori, purtarea poverilor! Școala Priscila, e HAR… pentru inimi calde, dornice să bată pentru Creatorul nostru!

(Camelia Sabau – Baia Mare)

Săptămâna petrecută la Felix a fost un cadou sufletesc pentru mine. M-am bucurat să relaţionez îndeaproape cu surori înţelepte, deschise, de la care am învăţat că slujirea începe în casa mea, dar continuă în biserică şi cu cei din jur. Experienţa grupului mic a fost tare benefică sufletului meu. Am avut discuţii profunde, izvorâte din inimi care caută să Îl onoreze pe Domnul în toate detaliile vieţii, iar cartea lui Jerry Bridges, „Practicarea evlaviei”, ne-a oferit o platformă excepţională pentru discuţii.

Mărturia surorii Viorica Ţicărat, care a ucenicizat peste 400 de tinere, a fost foarte binevenită şi provocatoare. În smerenie înaintea Domnului, dar şi în supunere faţă de soţ, această soră scumpă a ieşit din propria zonă de confort.

Fetiţele mele mă întreabă mereu: „Mama, de ce pleci la Oradea?”, iar răspunsul meu este „Ca să devin o mamă mai bună”. Doresc să deschid în primul rând înaintea lor cadoul sufletesc primit, aceste bunuri sfinte!

(Mihaela Frent – Cluj Napoca)