Vă aduceți aminte că PRISCILA a împlinit 10 ani? Revista noastră!!! Ne-am gândit că acest lucru reprezintă un bun prilej pentru a sărbători împreună. Astfel dar, în septembrie 2009, la Valea Drăganului, am fost împreună o parte din cele care și-au adus contribuția la realizarea Priscilei în toți acești ani, dar nu numai! Alături de noi au fost, desigur, o parte din femeile pe care am încercat să vi le prezentăm, prin intermediul revistei Priscila, ca fiind Femei ca mine și ca tine.

Și… surpriză! Gazda noastră a fost… nimeni alta, decât… Priscila! Din norul de martori, care ne încurajează neîncetat, a venit mai aproape de noi, ca să ne cunoaștem mai bine. Eeeeh! Sigur, nu chiar cea de pe paginile Scripturii, ci una… mai contemporană, dar totuși am fost înconjurate, trei zile, de atmosfera secolului I, de ,,parfumul” unei femei care a stat aproape de apostolul Pavel și care a lăsat urme în istorie, așa încât, după apoape două milenii, încă le mai putem vedea și putem păși pe ele.

Am aflat multe despre această femeie. Am aflat că a fost o femeie ca mine și ca tine și, dacă a rămas ceva în urma ei, a fost pentru că viața i-a fost zidită pe ceea ce El, Domnul, a făcut! A trăit în vremuri grele și a putut face față provocărilor doar prin puterea Lui și, astfel — doar astfel! — a putut trăi pentru El! El a fost izvorul viziunii ei de viață, El i-a dat putere să devină un ajutor potrivit pentru soțul ei, Aquila, El a convins-o să fie o înainte-mergătoare pentru altele, într-o vreme în care femeile nu aveau parte de prea multă considerație. El a dăruit-o cu tot ce era necesar pentru a sluji altora și i-a dat zi de zi putere, chiar și atunci când… îi venea să renunțe.

Am fost provocate de exemplul acestei femei și… de cel al ,,Priscilelor” din zilele noastre (și trebuie să știți că au fost foarte multe acolo!). Am fost provocate din nou să ne definim (sau să ne rafinăm), fiecare dintre noi, scopul pentru care trăim, viziunea pe care o avem pentru această viaţă; am fost provocate să ne gândim cum Îl slujim pe Domnul nostru, alături de soții noștri; să ne aducem aminte de chemarea care ni s-a făcut fiecăreia, de a face ucenici, de a investi în alții, de a vedea care sunt oamenii în viața cărora am lăsat urme. Si pentru că Priscila a slujit în multe feluri celor din jurul ei, ne-am pus întrebarea: ,,Care este — acum și aici — forma în care suntem chemate să slujim?” Am căutat să ne uităm la adversitățile din viața Priscilei (și n-au fost puține!), cum le-a făcut față și, apoi,… să privim cu onestitate la adversitățile din viețile noastre, la ceea ce uneori gândim că ne împiedică în împlinirea destinului nostru.

Vreau acum, ţie, draga mea — care citești aceste rânduri — să-ți transmit câteva dintre gândurile pe care cred că Priscila le-a avut și care, prin viața ei, răsună până astăzi:
,,Draga mea, mi-ar plăcea să pot împărtăși cu tine mai multe despre viața mea și mai ales despre Domnul nostru preaiubit! O, draga mea! El este vrednic de toată dedicarea noastră! Care este scopul vieții tale? Nu uita: ,,din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile!” El merită viața ta, merită talentele tale, merită timpul tău, merită… chiar și imperfecțiunile tale!!!! N-o să-ți vină să crezi, dar – odată ce I le dai Lui – EL le transformă în greutăți veșnice de slavă! Eu sunt așa de fericită că i-am dat vremelnicia mea imperfectă și am primit în schimb veșnicia Lui slăvită, perfectă! Te aștept și pe tine, să sărbătorim împreună!” (Priscila)

Camelia Căpușan