Nu am putut să nu onorez invitația pe care am primit-o de a participa la conferinta de celebrare a revistei Priscila; nu aveam însă să știu mai dinainte, ce va însemna acel timp pentru mine! Încredințată doar că întotdeauna, sărbătoarea și părtășia în Duhul, împrospătează inima, am plecat, convinsă că va fi un câștig. Într-un minunat peisaj de Septembrie începe așadar experiența mea cu ‘‘Priscila”. Bucuriile nu s-au lăsat așteptate …în cameră, am întâlnit-o pe prima dintre Priscile, una dintre acele femei extraordinare, cu care poți să împărtășești tot ce poate trăi și simți o femeie, și ea să te înțeleagă și să te sfătuiască cu dragostea unei mame.

Am coborât la cină, acolo am întâlnit-o și pe Priscila-gazdă; îmbrăcată în haine de epocă, încercând să ne “ducă” în lumea antică…. Alături de ea, atâtea preascumpe femei… copleșitoare clipe!… Și era doar începutul… Fiecare sesiune îmi vorbea de o Priscila care a avut inimă , viziune și pasiune pentru lucrare si dincolo de dificultățile ce le întâlnea se bucura mereu de Domnul ei și de privilegiile slujirii. M-am simtit provocată de modul ei de viață.

Atunci au început și multe lupte în suflet, mai apoi lungi “dezbateri” în cameră, totul culminând cu hotărârea de a mă alătura acelora ca voi, care găsesc că, e de folos să cauți să crești și să te dezvolți spiritual, în rugăciuni și studiul Scripturii, alături de alte surori din biserică, având ca scop trăirea în sfințenie, astfel încât Cuvântul Domnului să fie vorbit de bine. (Tit 1:5) Si cum nu poți crește frumos fără o mamă spirituală aproape, am luat tot ce am putut de la Priscila, personajul biblic, apoi m-am dat “spre adopție” uneia mai contemporane… mulțumesc Lidia!!! Și mai presus de toate am ales să pun această binecuvântată lucrare în mâinile Tatălui Nostru care va aduce propășire! (Isaia 53:10)

Paula Cimpean-Bistrita