Ce înseamnă să fii îndrăgostită? Îți amintești acele zile? Gândul îți era mereu la el. Cele mai importante subiecte de discuție erau cele cu privire la el. Toți cunoscuții aflau de la tine cât de minunat este el. Orice lucru pe care îl aveai de la el era de neprețuit, chiar dacă ar fi fost vorba de o batistă sau de un nasture. Când vorbeai cu el foloseai cuvinte pline de farmec. Ai fi sacrificat orice numai să petreci timp cu el. Iar când erați împreună parcă pierdeai noțiunea timpului și a spațiului și ai fi vrut să imortalizezi acele momente. Îți era drag să-l asculți, chiar dacă ar fi durat o veșnicie. Nimic nu-ți părea prea scump să-i dăruiești, să-i oferi. În inima ta nu mai încăpea nimic altceva, decât el.

Dar oare cum stau lucrurile în ce privește dragostea față de Dumnezeu? Cum se așteaptă El să fie iubit?

Interesat fiind de răspunsurile pline de înțelepciune ale Domnului Isus, unul dintre experții legii mozaice L-a întrebat care este cea mai mare dintre porunci. Răspunsul a fost solemn: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta”(Marcu 12:30).

Nu este vorba aici despre sentimente efemere, ci despre o poruncă ce se cere a fi respectată. Repetarea adjectivelor „toată” și „tot” accentuează gravitatea acestei porunci. Cât de importantă poate fi pentru Dumnezeu fiecare părticică a inimii umane, încât dorește să fie plină de iubire pentru El! Fără rezerve, cu toată ființa, să fii a Lui. Gândurile să-ți fie supuse voii Sale perfecte. Cuvintele să-ți fie indicatoare spre El, așa încât cei din jurul tău să fie înrâuriți de dragostea pe care I-o porți. Să prețuiești Cuvântul Său, promisiunile, experiențele prin care ți-a vorbit. Să-L onorezi prin cuvinte de laudă. Să n-ai nimic mai de preț decât pe El. Să stai și să-I asculți vocea blândă și duioasă, oprindu-te din alergarea cotidiană. Iar jertfa să nu ți se pară niciodată prea scumpă. Inima ta să fie Împărăția Lui.

Este posibil, oare? Scriptura conturează portretele unor oameni care au înțeles că nu Dumnezeu are nevoie de iubirea omului. Ci omul are nevoie să-L iubească pe Dumnezeu, și nu oricum, ci din toată inima.
În afara frontierelor țării promise și visate, pe parcursul anilor petrecuți în pustiu, Moise accentuează acest mesaj din partea lui Dumnezeu pentru copiii Lui: „ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului Dumnezeului tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău” (Deuteronom 10:12).

Împăratul David exclamă: „Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat şi fără apă.” (Psalmi 63:1) Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea (Psalmi 119:97).
Apostolul Pavel își declară scopul vieții pe pământ: „Căci pentru mine a trăi este Hristos, şi a muri este un câştig”(Filipeni 1:21).

Aceasta este adevărata dragoste de Dumnezeu!

Rodica Filip