De câțiva ani încoace, luna martie este așteptată cu bucurie și de femeile din Biserica Penticostală Betel Oradea, pentru că în preajma zilei de 8 Martie avem o adunare specială a femeilor în care petrecem timp în închinare, studiu biblic și părtășie „surorească”. Fiecare întâlnire de acest fel este o mare binecuvântare pentru noi.

„Adunarea surorilor” din anul acesta a avut ca temă Frumusețea lăuntrică a femeii, temă dezbătută din perspectivă biblică de sora Paraschiva Pop din Cluj. Inimile noastre au fost încurajate pentru a alege atitudini care sunt roade ale Duhului Sfânt, acestea întipărind pe chipul nostru frumusețea Chipului Stăpânului. Mesajul a fost deosebit de provocator, motiv pentru care vrem să-l împărtășim în sinteză cu cititoarele revistei dumneavoastră, surorile noastre de pretutindeni.

Înfățișarea omului oglindește lăuntrul acestuia. Proverbe 19:22 afirmă: „Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui”. Deci, farmecul, frumusețea omului vine din interior și nu ține de circumstanțele exterioare. Philip Yancey povestește într-una dintre cărțile sale despre Mabel, o doamnă foarte bolnavă, care era „plină de mulțumire și recunoștință în fața lui Dumnezeu ca o fântână arteziană. Astfel, patul ei de spital a devenit un rug în flăcări”. Frumusețea lăuntrică… ce comoară! Ea se află într-un vas de lut (trupul), care este mai mult sau mai puțin ornamentat (talanții), a cărui culoare este temperamentul, iar conținutul vasului este caracterul.

Pe de o parte, caracterul este frumusețea inimii care nu trece. El depinde de noi, nu-l moștenim. Este o sumă de atitudini, motivații, intenții, scopuri, gânduri, fapte sau vorbe. Odată cu trecerea anilor, frumusețea lăuntrică se întipărește pe chip. Dumnezeu întotdeauna se uită la lucrurile care nu se văd, la conținutul inimii. Pe de altă parte, caracterul reflectă chipul stăpânului metafizic ales. Suntem responsabili de alegerile noastre, ele depind de noi. Ce alegem? Ce ne preocupă? Slava Domnului, Cuvântul Său, rugăciunea? Atunci vom fi transformați din slavă în slavă (2 Corinteni 3:18). Sau depărtarea de Domnul, umblarea după nimicuri? Aceștia „ajung ei înșiși de nimic” (Ieremia 2:5b).

Înseamnă că frumusețea mea lăuntrică depinde de atitudinea mea. Aceasta e o stare a inimii pe care o adopt conștient și deliberat în fața unei situații, a unei crize. Deci atitudinea depinde de mine. Nu pot controla bolile, pierderile, felul în care alții vorbesc despre mine, dar pot controla felul în care reacționez față de ei. Trebuie să conștientizez că prin atitudinile mele eu generez o atmosferă, că ele se transmit! Ele sunt ca niște ochelari prin care văd oamenii, evenimentele, situațiile. Swindoll afirma: „Calitatea vieții depinde 10% de ceea ce mi se întamplă și 90% de atitudinile pe care le adopt în fața lucrurilor pe care nu le pot controla”.

Domnul Isus a venit „ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug” (Ioan 10:10). Așa că nu trebuie să ne lăsăm manipulate de cel rău, care se folosește de firea pământească, de propriul temperament, care e nestăpânit, sau de împrejurări. Caracterul cristic e superior circumstanțelor! „Sfinții sunt insensibili” la tot ce spune lumea.

Întrebarea firească este: cum îmi pot schimba atitudinea? Chiar dacă sunt atitudini moștenite, ele trebuie revizuite și schimbate potrivit cu Scriptura: prin voință, exersare, decizie personală, luptându-mă cu mine însămi, folosind mereu Sabia Cuvântului, prin nașterea de sus, prin efort și har divin. Modelul transformării noastre este Chipul Său! (Romani 12 versetul 2: „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită”).

Finalul mesajului a fost o provocare la alegere:

Îngrijorare sau mulțumire? – Înflorește mulțumitoare în locul în care ești așezată, asemenea unei flori care e la fel de încântătoare într-un ghiveci ca într-o grădină!
Tristețe sau bucurie? – „Fericirea nu înseamnă a obține tot ce ne dorim, ci a ne bucura de tot ce avem”. Bucuriile mărunte dau farmec vieții.
Mânie sau pace și răbdare? – Din pământul frustărilor și al durerii pot răsări florile răbdării și ale bunătății sau spinii și pălămida mâniei și ale revoltei.

Mândrie sau smerenie? – Dumnezeu e împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har!

Există o nobilă frumusețe în atitudinile recomandate de Scriptură, pentru că ele merg împotriva logicii. Ele sunt roade ale Duhului Sfânt. Sunt ca un lubrifiant care ne ajută să trecem prin viață mai ușor și mai senin. Sunt o binecuvântare pentru cei din jur. Ele dau naștere unei inimi curate, care devine locaș al Sfintei Treimi: „vom veni la el și vom locui împreună cu el…”

(Ligia Centea – Oradea)