DE LA FRANGERE, LA VIAȚĂ DIN BELȘUG

„De la frângere, la viață din belșug” a fost tema conferinței susținute de cunoscuta autoare de origine canadiană, Ann Voskamp. Evenimentul, cel de-al șaptelea din seria conferințelor „În așteptarea Mirelui”, s-a desfășurat la Cluj-Napoca, între 24-26 mai 2018, și a adus împreună aproximativ 1200 de femei din 10 țări și din 59 de localități.

Conferința a început joi seara cu un videoclip de prezentare a invitatei Ann Voskamp. Evenimentul a fost deschis și coordonat pe toată durata lui de Adriana Dan. Aceasta a invitat-o pe Lidia Șchiopu, coordonator național al lucrării cu femeile în Fundația EBE să ne explice alegerea numelui „În așteptarea Mirelui”, apoi Mircea Deteșan, director executiv al Fundației EBE, a salutat femeile prezente și a cerut binecuvântarea în rugăciune peste acest eveniment. Seara a continuat cu un moment-interviu, realizat de Cristina Giurgiu, director RVE Sibiu, prin care am reușit să o cunoaștem pe invitata noastră. Am pășit împreună cu Ann pe tărâmul fermei lor, acolo unde i-am întâlnit soțul și copiii, am aflat de practicile lor ca și familie, dar și cum a început ea să scrie sau care este moștenirea pe care ar vrea să o lase copiilor ei. Răspunsurile invitatei au adus însă și provocări pentru noi femeile, și voi menționa doar două dintre ele. Prima este provocarea de a scrie și noi, pentru că așa cum spunea John Piper „penița are ochi”, și scriind vom vedea sau nu vom uita lucrarea lui Dumnezeu din viața noastră. Cea de-a doua se referă la faptul că pentru a lăsa copiilor noștri moștenirea credinței este important să ne trăim credința în fața lor, nu doar să vorbim despre ea. Și facem acest lucru când ne împărtășim frângerile cu ei, când îi lăsăm să vadă că și noi avem nevoie disperată de Dumnezeu, așa cum și ei au nevoie de Dumnezeu.

Vineri dimineața, conferința a continuat cu două sesiuni susținute de Ann, sesiuni în care am învățat că frângerea nu este sfârșitul abundenței, ci poate fi mijlocul de a ajunge la plinătate. Că fiecare loc al frângerii devine un loc al transformării noastre. Că Dumnezeu este atras de locurile frânte pentru a scoate din ele tot ce este mai frumos. Că Mântuitorul, care poartă urmele rănilor Sale, este întotdeauna lângă cel frânt și vrea să-l restaureze. Foarte plastic, Ann Voskamp a făcut o analogie între metoda japoneză, kintsugi, de reparare cu aur a vaselor sparte, și restaurarea noastră cu aur care provine din seva lemnului de la Calvar. Pentru aducerea aminte a acestui adevăr, participantele au primit un obiect simbol. Camelia Căpușan le-a invitat pe femei să își scrie frângerile pe acest obiect, să le mărturisească și apoi, cu credința că aceste frângeri sunt pentru glorificarea noastră, să vină în față pentru a lua un fir de aur, pe care să îl împletească cu sfoara obiectului. Nu aș vrea să uit nici momentul muzical deosebit susținut între cele două sesiuni de renumitul pianist Cadmiel Boțac.

Vineri seara, provocarea cu care a început Ann a fost aceea de a trăi o viață de mulțumire. Regretele, spunea ea, nu pot schimba trecutul. Anxietatea nu poate schimba viitorul. Dar, mulțumirea poate schimba prezentul. Am fost provocate la a nota zilnic cel puțin trei motive de mulțumire. Și mai apoi, la a duce mulțumirea mai departe în dăruire. Într-o lume frântă suntem chemate să ne lăsăm modelate în forma crucii și să trăim întinzând mâinile către cei de lângă noi, dăruindu-le din dragostea lui Hristos. Tabloul serii a fost completat de un moment artistic susținut de artistul Petru Leahu.

Sâmbătă, am învățat ce înseamnă viața din abundență. Viața din belșug, spunea Ann, nu înseamnă să ai mai mult, ci în primul rând să te lași strivită și frântă pentru a emana mireasma lui Hristos, iar în al doilea rând să te lași frântă, deschisă și revărsată spre alții asemeni lui Hristos. Când ești în Hristos, viața îți este plină de bogățiile Lui. Poți avea mai mult când ești plină de El? Da. Atunci când te golești pe tine însăți, dăruindu-te altora, Hristos te umple mai mult pe tine. Ultima zi a conferinței a fost marcată de încă trei evenimente deosebite. Nora Fărăgău ne-a mărturisit cum a învățat de la Ann că mulțumirea precede minunea, și în dorința de a da mai departe ceea ce ea a primit, a înmânat Amaliei Decean cartea „O mie de daruri”, carte care a schimbat viața ei. Apoi, Amalia ne-a încântat și ne-a provocat prin cele două melodii pe care le-a cântat. În încheiere, pentru a ne opune uitării, așa cum a menționat Adriana Dan, în grupuri mici am primit o pâine, pentru care am mulțumit, apoi am frânt-o și am dat-o mai departe celei de lângă noi, „pentru că singurul mod de a trăi mai departe o viață din belșug este să dăruiești mai departe.” (Ann Voskamp)

Realizat de Simona Mureșan