Ultimii doi ani au marcat viețile noastre într-un mod diferit. A fost un timp al întrebărilor și al răspunsurilor, al îndoielilor și al certitudinilor, al frământărilor și al clarificărilor, un timp al creșterii sau al stagnării, un timp în care Dumnezeu ne-a prelucrat, ne-a dat examene, ne-a ridicat. Un timp în care a crescut în inima noastră (și în inima mea) dorul de a gusta dulceața părtășiei în Trupul lui Cristos, bucuria împărtășirii experiențelor cu El.

Astfel că, la Valea Drăganului, în această primăvara frumoasă, am fost provocată să trăiesc în mod autentic CURAJUL, învățând în primul rând cum să-mi transform frica în închinare. Adunasem în suflet atâtea temeri și, în mod paradoxal, deși știam cine este Tata, alesesem să port aceste temeri adânc ascunse în inima mea, fără să vorbesc despre ele, fără să le împărtășesc, fără să mă închin cu ele în fața Celui ce poate rezolva și împlini în viața mea toate promisiunile Sale.

Am învățat că o stare de confuzie va genera întotdeauna compromisuri, crezând că astfel voi fi protejată de durere și de respingere. Apoi, am învățat că ceea ce dorește Dumnezeu pentru viața mea nu este conformarea, nu este izolarea, ci TRANSFORMAREA, cunoscând, iubind și împlinind Legea lui Dumnezeu.

Viața deplină în El este o viață trăită în unitate, unitate cu El și apoi unitate în Trupul Lui. Există atâta frumusețe în Trupul lui Cristos, Biserica Lui! Este un loc al vieții, al vieții trăite din abundență, indiferent de temerile și rănile sufletului, un loc al edificării, al răspunsurilor, al vindecării, al transformării prin cunoaștere.

Am trăit adeseori în trecut, gustând din depresie, sau în viitor, experimentând anxietatea, însă aici, la Valea Drăganului, am fost provocată să trăiesc în prezent și în prezența Lui, iar faptul acesta a adus așa o eliberare! Promisiunile Lui sunt adevărate, puterea Lui e reală! Puterea care a creat Universul și L-a ridicat pe Cristos din mormânt este în mine, prin unirea cu El! Ce adevăr eliberator! El este Cel care mă protejează, Cel care îmi dă pacea, indiferent de locurile prin care mă poartă, în ciuda durerilor, în ciuda temerilor, în ciuda furtunilor… El mă cheamă la o viață de curaj, o viață trăită cu sens, o viață în care să duc mandatul lăsat ucenicilor Săi, trăind nu pentru confortul me,u ci pentru gloria Lui, la o viață în care să fac nu investiții vremelnice, ci investiții pentru veșnicie.

Conferința de la Valea Drăganului mi-a redat curajul de a intra în chemarea Lui pentru mine, cunoscându-mi identitatea și demnitatea conferită de ea. Atunci când rămân în Cristos, înțeleg că bătălia a fost deja câștigată, pentru că El este Biruitorul, și eu trebuie doar să rămân și să umblu în biruința câștigată de El la Calvar.

Atâtea adevăruri, cunoscute, de altfel, dar acoperite de frică uneori, care m-a împiedicat să le trăiesc la maxim. Popasul la această conferință a fost pentru mine un timp al vindecării și al echipării. Și chiar dacă uneori frica îmi mai dă târcoale, am în mine curajul și puterea de a mă ridica și de a merge înainte, ținându-mă strâns de Mâna Celui ce a biruit totul!

Tatiana Petric, Cugir