Mă consider una dintre femeile binecuvântate de Domnul, deoarece,în urmă cu 25 de ani, când am intrat în taina vieții de căsnicie, am trăit bucuria de a face parte și dintr-un grup mic de studiu BEE. (citeste istoric…) Lucrarea aceasta mi-a schimbat viața într-un mod radical. În primul rând, relația mea cu Domnul a crescut în calitate și în profunzime; apoi, în relația cu soțul și cu copiii, am fost puternic marcată de cartea Lindei Dillow, Partenera creativă; această carte m-a ajutat să-mi ordonez prioritățile și nu numai; la început de drum în doi, mi-a scutit viața de multe greșeli; în ce privește relațiile cu cei din jur, frați, surori, vecini, colegi, am învățat cât de valoroși sunt, am experimentat mângăiere, încurajare, părtășie în rugăciune, ajutor în momente dificile…

Sanda Sîrbu

Mă simţeam atât de străină în biserică! Salutam pe cine era lângă mine şi atât. Parcă nimănui nu-i păsa de mine. Nici mie nu-mi păsa de nimeni. Ascultam predica, mă rugam şi asta era tot. De când am fost chemată la un grup de surori, trăiesc ceva extraordinar ! Nu mai sunt singură ! Am surori cărora le păsă de mine, se roagă cu mine şi pentru mine, şi eu mă rog pentru ele, ne împărtăşim experienţele cu Domnul şi este ceva minunat. Nu m-am gândit niciodată că noi femeile putem creşte în cunoaşterea lui Dzeu împreună şi în relaţia noastră una cu alta. Acum, abia aştept să merg la biserică să mă întâlnesc cu surorile mele, avem atâtea să ne spunem acum ! Şi, abia aştept să am şi eu grupul meu, să încurajez şi eu alte femei, căci sunt multe care se simt cum eu mă simţeam.

Maria

Aveam 25 de ani când am început să studiez Partenera creativă, de Linda Dillow. Locuiam în Zalău și aveam o fetiță de un an. Cel mai mult mi s-a întipărit în minte lecția ,,Planificarea priorităților”. Ordinea priorităților studiate aici este: 1- Dumnezeu, 2- soțul, 3- copiii, 4- casa, 5- tu însăți și 6- activități în afara căminului. Prioritatea numărul 1, adică Dumnezeu, îmi era foarte clară. Însă atunci când ai un copil mic care are nevoie de cea mai mare parte din timpul fizic al mamei, nu mai știi care este prioritatea numărul 2: soțul sau copiii. Dar am înțeles că, atunci când între soț și soție este dragoste, exista respect și când amândoi au o relație cu Dumnezeu, exprimată prin rugăciune, studierea Bibliei și timp devoțional, copiii se simt iubiți, apreciați și în siguranță în familie. Prioritatea numarul 6 este ,,Activități în afara căminului” și începe cu Matei 28:19: ,,Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile”. M-am gândit iarăși de ce slujirea lui Hristos este pusă pe ultimul loc. Mi-am dat seama că, atunci când faci ca prioritatea numărul 1 să fie Dumnezeu, când știi să-ți iubești și să-ți slujești familia și casa, poți merge să spui și altora ce a lucrat Dumnezeu în tine și în familia ta. Acum, am 50 de ani și trei copii. Fetița care atunci avea un an este căsătorită,îl iubește pe Dumnezeu și aplică aceleași priorități în viața și în familia ei.

Silvia Dudaș

Eu nu-mi pot imagina viața de creștin fără un grup mic! Acolo, ajutată de alte femei, poți să-ți înțelegi menirea de soție și mamă, poți să-ți corectezi comportamentul, învățând din experiența altora, descoperindu-ți adevărata identitate în Hristos și ,,dobândind acea inimă înțeleaptă”, care te ajută să-ți zidești casa. Eu am fost, ani de zile, una dintre acele femei neînțelepte, care își dărâma casa… Acolo, în grupul de femei, într-o atmosfera plină de dragoste și acceptare, am putut să-mi deschid inima, să rostesc întrebări care mă frământau, fără teama de a fi criticată sau de a mă simți stânjenită. Am fost încurajate să ne descoperim darurile și să le punem în negoț, îmbogățind, iubind și slujind și mai mult biserica în care Dumnezeu ne-a așezat. Părtășia și studiul ne-au ajutat să ne maturizăm spiritual. Ele reprezintă unele dintre cele mai eficiente instrumente în împlinirea poruncii lui Hristos: aceea de a merge în toată lumea și de a face ucenici din orice neam!

Silvia Frenkel

Pentru mine, studiul cu femeile si pentru femei a reprezentat o schimbare de perspectiva. Un element foarte important pentru mine, aflată atunci la începutul căsniciei, a fost înțelegerea ideii că femeia creștină trebuie să aibă o conduită aparte, care trebuie să fie biblică, și nu „la alegere”. Fiind, de felul meu, mai temperamentală, nu mi-a fost tocmai ușor să accept că există în gândirea mea concepții care nu sunt după voia lui Dumnezeu și că trebuie, pur și simplu, să le înlocuiesc cu o gândire după voia Lui. Când am participat la prima conferință pentru femei (1997), am fost copleșită să constat că sunt parte din „ceva foarte mare” și m-am simțit favorizată și recunoscătoare că mă aflam acolo. Cred că a fost prima dată când am identificat, la modul aproape palpabil, ce înseamnă a fi „parte din Trupul lui Hristos”. (citeste istoric – pasi timizi si consolidarea lucrarii) Mai târziu, când, la rândul meu, m-am implicat în lucrarea pentru femei, am fost impresionată de numărul mare de femei care tânjesc după ajutor, încurajare sau învățătură, și m-am simțit foarte motivată să mă pun la dispoziția lor. Interesant a fost că, pe măsură ce ajutam alte femei, am constatat că, de fapt, mă ajutam inclusiv pe mine! Cred ca, fără lucrarea femeilor, aș fi fost pur și simplu mai săracă spiritual și – ce ar fi fost și mai trist – nici măcar n-aș fi știut asta!

Denisa Dăniciuc